Istoria berii IPA

IPA este o bere de tip pale ale cu o istorie interesantă. Un sortiment de bere care a început să fie întâlnit din ce în ce mai des și în România. Franc îți spun că acum cinci ani habar nu aveam de berea IPA. Pentru că eram nepăsător și mă limitam la unul, maxim două sortimente autohtone. Deh, eram un puști fără dineros.

Românii și berea

Berea ale este destinată unei nișe, chiar la nivel internațional, nefiind consumată în cantități industriale precum sortimentele de lager sau pilsner. Marea majoritate a consumatorilor de pe meleagurile noastre nu este interesată de diferențele dintre stiluri, considerând că berea e bere. Contează doar faptul să fie multă și rece. Dar cam atât. 🙂 Din păcate, lipsa de educație în acest domeniu este întâlnită în orice bar sau magazin. În România, se consumă mult, ieftin și, implicit, prost. Bere la pet de 0.5l, 1l, 2l și 2.5l. Urmează, probabil, să vedem bere la pet de 5l. Eu n-am întâlnit în afară bere la pet. Nicăieri. Luckily, o varietate mai mare de tipuri de bere a început să apară și la noi în ultimii doi ani. Au apărut, timid, festivaluri dedicate berii artizanale, dar și producători noi ce făuresc licori interesante. Lipsesc, din păcate, lăcașurile speciale unde să poți consuma tot soiul de beri artizanale.

Dar care-i treaba cu IPA?

Inițialele provind de la India Pale Ale.  În secolul 18, Imperiul Britanic se confrunta cu o problemă apăsătoare: cum putem furniza niște berici în India, fără să se strice? Temperaturile din India erau prea mari pentru a prepara berea la fața locului, astfel încât trebuia identificată o soluție la această problemă de viață și de moarte. Băieții au calculat și au ajuns la concluzia că berea se strică pe parcursul unei călătorii lungi, de șase luni, din Anglia, către India. Așadar, s-au pus pe studiat și ‘cercat prototipuri. În 1780, Hodgson, un berar din Londra, a reușit să producă o bere puternic alcoolizată, destul de sărată, cu un gust complet nou față de ceea ce se consuma atunci. Pe numele ei „October”, berea a rezistat surprinzător de bine traseului anevoios. Mai mult, precum vinul, berea a avut calități semnificativ îmbunătățite la finele călătoriei de șase luni. IPA a crescut rapid în popularitate, astfel încât a început să fie exportată în mai toate coloniile britanice.

Așadar, putem spune că „October” reprezintă prototipul sortimentului de bere IPA. Totuși, în momentul în care omenirea a inventat frigiderul, berea IPA a început să fie fabricată în cantități din ce în ce mai mici (IPA se consumă la o temperatură între 8-10 grade Celsius, iar un frigider are o temperatură medie de 6 grade). Până la un moment dat! În anii ’70, intră pe fir americanii, care, surprinzător, erau mari iubitori de bere IPA. 😀 Numai că, în dulcele stil clasic, aceștia au început să facă tot felul de intervenții asupra rețetei originale, formând practic un nou sortiment: berea APA (American Pale Ale). APA era doldora de alcool și hamei, proporțiile originale de ingrediente din IPA nefiind relevante pentru americani. Și cum se întâmplă de cele mai multe ori, americanii s-au gândit că Europa are nevoie de ei. Astfel, aceștia au considerat că berea IPA trebuie să revină la mama ei acasă. Așadar, sortimentul a revenit înapoi din Statele Unite, pe bătrânul continent.

De ce este diferită berea IPA?

Berea IPA se remarcă printr-o concentrație mai mare de hamei, lucru regăsit în gustul destul de amar. În funcție de producător, berea IPA are un indice care măsoară amăreala cuprins între 45 și 100 IBU (International Bitterness Unit). Spre exemplu, pe piața românească, un lager are o medie de 20 IBU.

Cea mai bună IPA consumată de subsemnatul, cu prilejul Bucharest Craft Beer Festival, a fost cea produsă de Sikaru.

 

 

Related Posts

About author

Related Posts

Comments

Follow me